Sunt suparata, ba nu, sunt de-a dreptul furioasa pe tara asta, pe oamenii ei, pe noi, pe mine !
Pentru ca nu avem coloana vertebrala, pentru ca uitam valorile, nici nu mai stim definitia valorii, uitam cine suntem si de ce suntem aici. Si pentru ca ne trezim eroi revoltati doar cand din presa vin semnale care demonstraza ca suntem joooos, jooos de tot pe scara evolutiei. Si ne multumim sa dam din cap sfarsiti si lipsiti de orice putere de a face altceva.
Va multumesc domnule profesor Pesamosca! Pentru ca sunteti dovada vie a faptului ca printre noi sunt si OAMENI. Si pentru ca acum 30 de ani v-ati aplecat si asupra fapturii mele si cu mainile dumneavoastra de aur ati facut ceea ce era cel mai bine.
http://www.formula-as.ro/2009/876/societate-37/tata-pesi-ingerul-copiilor-11325
vineri, 3 decembrie 2010
vineri, 26 noiembrie 2010
viata sanatoasa
In plina era a sfaturilor pentru o viata sanatoasa si mai ales in plin avant pionieresc de mancat cat mai light, salate, piepti de pui si fibre in toate formele, buna mea prietena Gabi imi trimite kestia asta :
http://www.amosnews.ro/Ciudatele_sfaturi_ale_dr_Paulo_Ubiratan_-29-44218
Eu ce sa mai cred, ce sa mai fac?
Si daca mai pun la socoteala si 2012 ? NOI CE FACEM ?
http://www.amosnews.ro/Ciudatele_sfaturi_ale_dr_Paulo_Ubiratan_-29-44218
Eu ce sa mai cred, ce sa mai fac?
Si daca mai pun la socoteala si 2012 ? NOI CE FACEM ?
joi, 25 noiembrie 2010
ZUMBA
Am fost marti la zumba si am avut de-a face cu altfel de zumbă
si mi-a placut rau asta... ma rog la noi nu arata chiar asa dar eram foarte pe aproape http://www.youtube.com/watch?v=tm7DyRjtWRc&feature=related
-Miki, uite m-am dat cu luj
-Ihi, ihim, spune Miki cu un ochi lipit de cartea lui Jim Bagnola... Sigur...
-Miki, Miki, Miki, Miki, am luj mai !
-Bine mai, declara Miki calma, Dumnezeule, doar nu l-ai mancat !!! Spune Miki panicata aruncandu-l pe bietul Jim pe langa canapeaua comfortabila
-Nuuuu, doar m-am lujat, spune Eva victoriasa, indicand in acelasi timp si geanta lui Miki ca loc al provenientei pentru multcautatul obiect cu varf rosu
marți, 23 noiembrie 2010
marți, 16 noiembrie 2010
week end de noiembrie calduros
Cum se anuntau temperaturi cu medii de 20 de grade, cum ma pisca la talpi sa fugim de acasa si cum nu mai aveam nici un chef de munca am copt cu Evoiu de o iesire la firul ierbii in ultimul week end calduros si cumsecade al acestui an.
Zis si facut, pentru maximum de siguranta mi-am luat si o zi libera. Dar nu ca sa plecam mai devreme ci pentru a iesi si eu cu Eva in parc in timpul zilei si sa adunam frunze multe multe si sa mirosim toamna tarzie si calda. Si asa s-a scurs ziua de vineri.
Vinerei seara nepregatirea pentru o plecare era in toi .Unde, unde, unde ? ... la Balcic cu un traseu aproximativ ce urma sa se abata si pe la Dalboca pentru multiple portii de scoici in toate felurile si mai ales pentru supa aceea de scoici aromata de condimentele bulgaresti piperate. Hmmm.
Ne-am trezit frumusel sambata dimineata, Tibi a fst campionul diminetii si a tras de amandoua. Cu chiu cu vai am reusit sa ne urcam in masina si sa plecam in jur de 8 ceea ce reprezinta un adevarat record pentru plecarile noastre in weekend oriunde ar fi ele. Am alimentat si am cautat rovigneta pret de vreo 4 benzinarii dar nu am gasit; era sistemul blocat; asa ca ne-am riscat si am iesit pe A2 fara rovi. Eva a adormit, am planuit sa iesim pe la Calarasi unde e si un restaurant (zic mai jos), Eva a adormit pentru a isi continua somnul de frumusete de diminetata, masinuta rula lin si frumos, RockFM inca se prindea, nimic nu parea a nu fi in oridine..... asta pana la km 35 cand am auzit : "am luat pasapoartele, nu ?" Ei bine nu !!! jfkhafkweuwhylhaslkdhewiuzfrhzt37297zfjljsg
Asa ca ne-am intors, si am luat-o de la capat.
Motiv pentru care abia pe la 12 trecute fix am devorat o savuroasa ciorba de peste, cu bucati mari si adevarate de crap plus cate o saramura de crap adevarat din dunare, cu mamaliguta . UN VIS. ...totul in compania unei haite micute de caini mai mult sau mai putin prietenosi.
Cu burtile pline am luat bacul si am traversat la Silistra, despre care in ciuda tuturor eforturilor de memorie nu am putut stabili repere istorice si geografice (am tema de studiu).
Si asa am trecut la bulgari, pana la Blacic cred ca am mai facut o ora si jumatate, Eva s-a activat toata, Apolodor din Labrador, mi-e dor, mi-e dor de fratii mei din Labrador ( sa traiasca mama lu' Iarina).
La Balcic liniste si pace, destul de pustiu pe alocuri, nu ne-am mai complicat si ne-am cazat fix pe malul marii la Regina Maria, sa respiram curat, istorie, mare, aerosoli, stanci, scoici si mai ales piscina interioara pentru Evoiu care pret de o seara intreaga, printre scoicile delicioase cu orez si pestele meu lufa (nu va luati, nu merita) servite la resturantul de langa hotel a repetat continuu : sa mergem la piscina, sa mergem la piscina, vreau sa vad la piscina, etc. In fine hotelul este absolut ireprosabil, camerele sunt un vis, am avut o camera cu motive arabesti !!!!! cu o oglinda deasupra patului in care Evoiu a "pozat" in fel si chip desigur impreuna cu "pisime"cunoscuta si sub denumirea de Pia.
Si duminica dimineata, dupa micul dejun, ca niste fete respectabile am inotat in piscina destul de mica a hotelului, Evoiu este convins ca "eu sunt ma mare si pot" (nb sa inot !). desigur agatata de gatul lu' Miki care a pedalat gratioasa pret de o ora si ceva prin piscina si la dreapta si la stanga cu maimuta incolacita de gatul ei cantand din cand in cand victorioasa " eu sunt motanul danila.. danila ! Danila ! Danila".
Dupa ora de sport am purces la o alta portie de scoici cu orez, niste rapane (cam uleioase) stropite cu un vinut rosu, ceva local, bun si cam tare pentru Miki. Siesta desigur in gradina botanica printre toate speciile aduse de raposata regina (iar sunt profana, trebuie sa studiez un pic cum e cu gradina asta, cand cum de unde sunt pomisorii etc). Cert este ca am gasit un gingo biloba ale caui fructe cazute pe jos le-am adunat si noi(neinspirat caci miros odios) impreuna cu niste frunze din care nu am luat decat 3 ca amintire (tot de pe jos desigur).
Dupa ce am epuizat si gradina am purces la a analiza cu atentie pescarii aflati pe stanci si galetile lor cu captura zilei. Personal ma declar impresionata de faptul ca am vazut nenumarate capturi de Zargan, un peste pe care il gasesc delicios si fascinant in acelasi timp din cauza oaselor lui albastre (Natalia mi-a povestit prima oara despre aceasta specie care populeaza Marea Neagra). Nu in ultimul rand m reluat a nspemilarda oara povestea lui nemo si cum a plecat el de langa tata lui si scafandru.... si gaura neagra .. si balenele si stratul de ozon .....
Si asa s-a facut 4, am cerut extensie la hotel, sa nu ne caram cu bagajele, desigur ca s-a putut, de 10 euro, si dupa masa, cu bateriile pline si inima cam indoita ca pleaca de la asa frumuseti am purces inapoi spre casa, de data asta prin ruse pentru a ne opri pret de o cumparatura la metro -ul bulgaresc cu cafea davidoff mai ieftina si zahar brun foarte ieftin, si cu ardei copti bulgaresti la borcan numai buni sa incheie escapada (si) culinara a acestui weekend.
Ahhhh, sa mai spuna cineva ca toamna e trista.
Zis si facut, pentru maximum de siguranta mi-am luat si o zi libera. Dar nu ca sa plecam mai devreme ci pentru a iesi si eu cu Eva in parc in timpul zilei si sa adunam frunze multe multe si sa mirosim toamna tarzie si calda. Si asa s-a scurs ziua de vineri.
Vinerei seara nepregatirea pentru o plecare era in toi .Unde, unde, unde ? ... la Balcic cu un traseu aproximativ ce urma sa se abata si pe la Dalboca pentru multiple portii de scoici in toate felurile si mai ales pentru supa aceea de scoici aromata de condimentele bulgaresti piperate. Hmmm.
Ne-am trezit frumusel sambata dimineata, Tibi a fst campionul diminetii si a tras de amandoua. Cu chiu cu vai am reusit sa ne urcam in masina si sa plecam in jur de 8 ceea ce reprezinta un adevarat record pentru plecarile noastre in weekend oriunde ar fi ele. Am alimentat si am cautat rovigneta pret de vreo 4 benzinarii dar nu am gasit; era sistemul blocat; asa ca ne-am riscat si am iesit pe A2 fara rovi. Eva a adormit, am planuit sa iesim pe la Calarasi unde e si un restaurant (zic mai jos), Eva a adormit pentru a isi continua somnul de frumusete de diminetata, masinuta rula lin si frumos, RockFM inca se prindea, nimic nu parea a nu fi in oridine..... asta pana la km 35 cand am auzit : "am luat pasapoartele, nu ?" Ei bine nu !!! jfkhafkweuwhylhaslkdhewiuzfrhzt37297zfjljsg
Asa ca ne-am intors, si am luat-o de la capat.
Motiv pentru care abia pe la 12 trecute fix am devorat o savuroasa ciorba de peste, cu bucati mari si adevarate de crap plus cate o saramura de crap adevarat din dunare, cu mamaliguta . UN VIS. ...totul in compania unei haite micute de caini mai mult sau mai putin prietenosi.
Cu burtile pline am luat bacul si am traversat la Silistra, despre care in ciuda tuturor eforturilor de memorie nu am putut stabili repere istorice si geografice (am tema de studiu).
Si asa am trecut la bulgari, pana la Blacic cred ca am mai facut o ora si jumatate, Eva s-a activat toata, Apolodor din Labrador, mi-e dor, mi-e dor de fratii mei din Labrador ( sa traiasca mama lu' Iarina).
La Balcic liniste si pace, destul de pustiu pe alocuri, nu ne-am mai complicat si ne-am cazat fix pe malul marii la Regina Maria, sa respiram curat, istorie, mare, aerosoli, stanci, scoici si mai ales piscina interioara pentru Evoiu care pret de o seara intreaga, printre scoicile delicioase cu orez si pestele meu lufa (nu va luati, nu merita) servite la resturantul de langa hotel a repetat continuu : sa mergem la piscina, sa mergem la piscina, vreau sa vad la piscina, etc. In fine hotelul este absolut ireprosabil, camerele sunt un vis, am avut o camera cu motive arabesti !!!!! cu o oglinda deasupra patului in care Evoiu a "pozat" in fel si chip desigur impreuna cu "pisime"cunoscuta si sub denumirea de Pia.
Si duminica dimineata, dupa micul dejun, ca niste fete respectabile am inotat in piscina destul de mica a hotelului, Evoiu este convins ca "eu sunt ma mare si pot" (nb sa inot !). desigur agatata de gatul lu' Miki care a pedalat gratioasa pret de o ora si ceva prin piscina si la dreapta si la stanga cu maimuta incolacita de gatul ei cantand din cand in cand victorioasa " eu sunt motanul danila.. danila ! Danila ! Danila".
Dupa ora de sport am purces la o alta portie de scoici cu orez, niste rapane (cam uleioase) stropite cu un vinut rosu, ceva local, bun si cam tare pentru Miki. Siesta desigur in gradina botanica printre toate speciile aduse de raposata regina (iar sunt profana, trebuie sa studiez un pic cum e cu gradina asta, cand cum de unde sunt pomisorii etc). Cert este ca am gasit un gingo biloba ale caui fructe cazute pe jos le-am adunat si noi(neinspirat caci miros odios) impreuna cu niste frunze din care nu am luat decat 3 ca amintire (tot de pe jos desigur).
Dupa ce am epuizat si gradina am purces la a analiza cu atentie pescarii aflati pe stanci si galetile lor cu captura zilei. Personal ma declar impresionata de faptul ca am vazut nenumarate capturi de Zargan, un peste pe care il gasesc delicios si fascinant in acelasi timp din cauza oaselor lui albastre (Natalia mi-a povestit prima oara despre aceasta specie care populeaza Marea Neagra). Nu in ultimul rand m reluat a nspemilarda oara povestea lui nemo si cum a plecat el de langa tata lui si scafandru.... si gaura neagra .. si balenele si stratul de ozon .....
Si asa s-a facut 4, am cerut extensie la hotel, sa nu ne caram cu bagajele, desigur ca s-a putut, de 10 euro, si dupa masa, cu bateriile pline si inima cam indoita ca pleaca de la asa frumuseti am purces inapoi spre casa, de data asta prin ruse pentru a ne opri pret de o cumparatura la metro -ul bulgaresc cu cafea davidoff mai ieftina si zahar brun foarte ieftin, si cu ardei copti bulgaresti la borcan numai buni sa incheie escapada (si) culinara a acestui weekend.
Ahhhh, sa mai spuna cineva ca toamna e trista.
luni, 8 noiembrie 2010
vineri, 5 noiembrie 2010
Nostalgie si durere
Si pentru ca evenimentul asta a deschis rani mai vechi si nostalgii frematande, o las si pe Tatiana Stepa sa planga pentru noi, si sa ne amintim de ea.
http://www.youtube.com/watch?v=-vctmYQFtY0
http://www.youtube.com/watch?v=-vctmYQFtY0
Nu am prims vremea Cenaclului Flacara dar am convingerea ca as fi fugit la vremea aceea de acasa pentru a ma alatura celor multi. Si desi uneori am avut dubii cu privire la verticalitatea personajului in fata vremurilor si trendurilor politice, recunosc ca ma ravaseste intodeauna poezia lui... asta daca nu este Ruga pentru partinti sau Basarabia pe cruce la care plang in hohote.
Odihneasca-se in pace !
Cînd dulci colinde cad
Simţim nevoia vie
De-o casă, de un brad
Şi de copilărie.
Afară-i iarnă grea
Ninsoarea e albastră
Iar noi ne vom juca
De-a toată viaţa noastră.
Pe geamuri mîini de sloi
Îşi ţes în gheaţă iara
Noi ne jucăm de-a noi
Şi de-a copilăria.
Ninsori pe care bat
Şi focul mai tresare
Şi am adus un brad
Şi i-am cerut iertare.
Ne aşezăm pe jos
Un fel de plîns ne pierde
O, brad, o, brad frumos,
Cu cetina tot verde.A
tîtea-nstrăinări
Şi inutile toate
Ni-i dor de adevăr
Şi de intimitate.
Copii, copii frumoşi,
Prefaceţi-vă bine,
Că-l aşteptaţi pe Moş
Şi credeţi că şi vine.
Hai, Moşule, apariS
ă-ţi cînte vechiul nume
Copii cu ochii mari
Privind în altă lume.
Se arată timpul cînd
Din epoca săracă
Un om pe Moş jucînd
Devine ce se joacă.
Odihneasca-se in pace !
Cînd dulci colinde cad
Simţim nevoia vie
De-o casă, de un brad
Şi de copilărie.
Afară-i iarnă grea
Ninsoarea e albastră
Iar noi ne vom juca
De-a toată viaţa noastră.
Pe geamuri mîini de sloi
Îşi ţes în gheaţă iara
Noi ne jucăm de-a noi
Şi de-a copilăria.
Ninsori pe care bat
Şi focul mai tresare
Şi am adus un brad
Şi i-am cerut iertare.
Ne aşezăm pe jos
Un fel de plîns ne pierde
O, brad, o, brad frumos,
Cu cetina tot verde.A
tîtea-nstrăinări
Şi inutile toate
Ni-i dor de adevăr
Şi de intimitate.
Copii, copii frumoşi,
Prefaceţi-vă bine,
Că-l aşteptaţi pe Moş
Şi credeţi că şi vine.
Hai, Moşule, apariS
ă-ţi cînte vechiul nume
Copii cu ochii mari
Privind în altă lume.
Se arată timpul cînd
Din epoca săracă
Un om pe Moş jucînd
Devine ce se joacă.
joi, 4 noiembrie 2010
Nemo
"Miki, de ce l-a luat scafandu pe "Niemo "? "
Nu m-am gandit niciodata ca aceasta intrebare poate fi pusa de zeci de ori in sir, pe acelasi ton si cu aceeasi initonatie si curiozitate flamanda .
Care este raspunsul corect, ai ? Ia sa vedem cum merge imaginatia voastra?
Eu am gasit deja un raspuns castigator si educativ. Care nu ma scuteste de repetarea intrebarii over and over again, pana la un moment dat, cand parand ca in sfarsit a patruns adancimea si inteleciunea raspunsului lui Miki "Pentru ca nu a fost cuminte si a plecat de langa tata lui ... a fugit singur la barca si nu trebuia sa plece singur", Eva intreaba victorioasa si inzecit mai curioasa : "De ce?!?!", "De ce Miki ???" Si ferita Sfandu sa tac chitic ca intrebarea continua din ce in ce mai apasat si mai tare si clar exprimat "De ce? De ce ? ".... si de aici orice raspuns este urmat de inca un "de ce".
Credeam frumos despre mine ca am o imaginatie bogata, si sigur am ( m-am autodiagnosticat de scenarita cronica, forma grava, cronicizata cu pusee acute fantastice), dar Eva mi-a dovedit ca trebuie sa mai lucrez la treaba asta, sa mai pun mana pe cartile ei sa gasesc poate niste raspunsuri incuietoare pentru acest "De ce ".
Nu m-am gandit niciodata ca aceasta intrebare poate fi pusa de zeci de ori in sir, pe acelasi ton si cu aceeasi initonatie si curiozitate flamanda .
Care este raspunsul corect, ai ? Ia sa vedem cum merge imaginatia voastra?
Eu am gasit deja un raspuns castigator si educativ. Care nu ma scuteste de repetarea intrebarii over and over again, pana la un moment dat, cand parand ca in sfarsit a patruns adancimea si inteleciunea raspunsului lui Miki "Pentru ca nu a fost cuminte si a plecat de langa tata lui ... a fugit singur la barca si nu trebuia sa plece singur", Eva intreaba victorioasa si inzecit mai curioasa : "De ce?!?!", "De ce Miki ???" Si ferita Sfandu sa tac chitic ca intrebarea continua din ce in ce mai apasat si mai tare si clar exprimat "De ce? De ce ? ".... si de aici orice raspuns este urmat de inca un "de ce".
Credeam frumos despre mine ca am o imaginatie bogata, si sigur am ( m-am autodiagnosticat de scenarita cronica, forma grava, cronicizata cu pusee acute fantastice), dar Eva mi-a dovedit ca trebuie sa mai lucrez la treaba asta, sa mai pun mana pe cartile ei sa gasesc poate niste raspunsuri incuietoare pentru acest "De ce ".
luni, 1 noiembrie 2010
marți, 26 octombrie 2010
Toamna
Ma grabesc dimineata spre serviciu si simt o atractie inexplicabila de zona pietei. Fac uneori eforturi disperate sa gasesc un loc de parcare si imi pierd efectiv un sfert de ora printre tarabele colorate in toate culorile toamnei. Si ma conving ca am nevoie de o gramada de leguminoase plecand de premisa ca oricum in cateva saptamani nu o sa mai fie nimic proaspat si o sa consumam congelate. Si nu in ultimul rand ma impulsioneaza intruna ideea unei noi cure de slabire cu fructe si legume proaspete. Cura nu reusesc sa o tin, legume le consumam cu multa branza, nedietetica prin excelenta (personal sunt alergica la branza aia proapsata la pachetel si sigur Eva in seamana) sau le calim nintelus si le mancam cu "porcarii" de la piata taranului de sambata si duminica (carnaciori de pui, sunculita de pui si d-astea). In fine, fructele sunt preferatele mele, pot consuma lazi intregi numai daca stiu ca nu sunt la cura de slabire. Daca stiu asta, nu mai pot sa pun gura pe un mar, ma jur. Iar Eva le consuma tacticoasa cu frisca de la cofetaria de la coltul strazii Gazarului.
Le duc seara acasa in sacoselele alea negre de pietari, multe, multe si imbarligate intre degete si peste ele cu un brat de tufanele care miros dumnezeieste a toamna si a viata. Evoiu e fericit cotrobaind in ele si scotand victorioasa cate un ardei, conopida sau castravecior si mi le aseaza tactioasa pe hol pe jos in rand cu pantofii si papucii, si prin bucatarie in zonele mele de maxima circulatie
Le duc seara acasa in sacoselele alea negre de pietari, multe, multe si imbarligate intre degete si peste ele cu un brat de tufanele care miros dumnezeieste a toamna si a viata. Evoiu e fericit cotrobaind in ele si scotand victorioasa cate un ardei, conopida sau castravecior si mi le aseaza tactioasa pe hol pe jos in rand cu pantofii si papucii, si prin bucatarie in zonele mele de maxima circulatie
vineri, 22 octombrie 2010
2012
Pe langa multcunoscutele evenimenete ce vor avea loc la mine in 2012, evenimente pentru care ne pregatim temeinic, sunt un pic cam bulversata de ce ne mai asteapa dupa ce am vazut filmul 2012. Si articolul asta m-a aruncat si mai tare in ceata, asta in ciuda faptului ca azi este o zi superba, insrita, un piculet rece cu miros indepartat inca de iarna si iz cald de "ce bine e pe banca la soare". Asa, acum revenind la oile mele, cum adica "Se presupune ca oamenii cu un comportament egoist si, deci, cu vibratii scazute in aura energetica nu vor supravietui radiatiei de inalta frecventa existenta in Centura Fotonica. Cu alte cuvinte, va avea loc o mare selectie naturala pe baza spirituala amintita". Eu sunt egoista, recunosc, dar nu sunt asa de egoista, sunt doar un pic... ma calific sau nu ma calific ? Nemaipunand la socoteala faptul ca prezint in totalitate simptomele ridicarii si intrarii in dimensiunea a 5 a :)) dar asta nu se leaga cu egoista care sunt...
deci nu mai inteleg nimic
deci nu mai inteleg nimic
Astazi m-am convins si hotarat ca vreau blog. Si am purces la crearea unuia. Da, stiu ca stiti ca nu e mare branza, dar dupa parcurgerea pasilor de creare, etc, am observat ca mai am un blog. MAI AM UN BLOG, OMG ! cineva mi-a folosit datele .... ah, nu, pardon, sunt tot eu , de acum 1 an si ceva, aha, da, da acum imi aduc aminte.
Dumnezeule, sa am simptome de alzheimer ?? Am auzit eu de dimineata la Sfatul Medicului, sau cum se numeste emisiunea aceea de la 8.25 de pe Pro? Asa parca ? Vezi? iar am simptome de alzheimer.
In fine, acum daca am regasit-o pe asta, avand si o poza dragalasa cu pisici, am sa ma intorc la ea.
Dumnezeule, sa am simptome de alzheimer ?? Am auzit eu de dimineata la Sfatul Medicului, sau cum se numeste emisiunea aceea de la 8.25 de pe Pro? Asa parca ? Vezi? iar am simptome de alzheimer.
In fine, acum daca am regasit-o pe asta, avand si o poza dragalasa cu pisici, am sa ma intorc la ea.
Si ca sa nu uit, intitulasem celalat blog oameniibuni, asta pentru ca Evutosu, de ceva timp ureaza la plecare "La revedere oameni buni, o seara buna ".... si zambeste multumita... cum o fi asta cu oamenii buni in mintea ei ?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
