sâmbătă, 3 septembrie 2011

Care va sa zica s-a terminat vacanta, trenul s-a intors in Franta iar eu mi-ama amintit de bunul obicei de a posta pe blog. Nu inteleg de cu nu am timp, adica de ce nu imi fac timp pentru asta pentru ca e o activitate care imi place. Oi fi eu asa de superficiala??? Probabil ca da. Sigur da. Asa fac si cu cartile : mi le caut infrigurata, le cumpar, dau oricat pe ele, nu astept niciodata reduceri la carti, festbook uri, etc ( am descoperit niste oameni care asa fac si mi s-a parut interesant), le incep, devorez paginile pana pe la mijlcul cartii si brusc o las deoparte. Mi se intampla si inainte (cand citeam capitolul  final) dar de cand am scuza lipsei de timp pe nume Eva, le abandonez asa fara sa mai dau raita de final. Ultima proba este Jurnalul unei fete pgreu de multumit", ca sa nu mai pun la socoteala zecile de carti de management. leadership dar si cele de detoxifiere, slabit si pledoarii pentru o viata luuunga si sanatoaaasa...  . Deci sunt superficiala.

Asa, revenind acu', am inceput numaratoarea inversa pentru gradinita. Care trebuia sa inceapa pe 5 dar se amana pana pe 12. Ne-am intors joi noapte de la mare, am  lasat o vreme superba, un nisip frumos si o apa de miliarde ca sa inscriem copilul la gradinita. De fapt sa finalizam inscrierea, sa aflam ultimele detalii, sa luam avizul epidemiologic, etc. Ne-am intolit toti 3 frumos si am purces la vizita de gala si ... stupoare lucrarile de reamenajare nu is gata, se amana pana pe 12. Daca noi ca doi adulti am putut sa manage-uim stresul si nervii copilul s-a enervat : "Vreau sa ma lasi acum aici, eu raman aici, lasa-ma ca asa mi-ai promis". Na belea si ii explica conceptul promisiuniii intarziate. In fine, promisiunea unei raite pe Ikeiuta a mai scos-o din suparare. Ne-am reorganizat repede (noi mai putin, biata Buni a facut un refresh de evenimente programate)asa ca mai sedem una saptamana acasa.       

Si pentru ca au fost voci care mi-au batut obrayul ca nu am postat nimic despre vacanta, ma rezum la cateva fotografii si cand ne-or veni cheful si amintirile, om mai scrie si despre altele ; 










                                                                                             

vineri, 2 septembrie 2011

A murit Marele Om, a murit unul dintre cei pe care ii vedeam ca pe un stalp pentr... viata, pentru omenie, pentru  speranta, pentru TOT. Sunt fericita ca l-am cunoscut si m-a ajutat, desigur pentru mine a insemnat mult. A doua oara a facut-o un elev al sau. Piciorul meu e bun, e chiar foarte bun acum si sper sa ramana asa. Iti multumesc  Tata Pesi ... ramas bun si drum bun printre ingerii cerului!