4 Ianuarie.
este o zi grea pentru mine. Le multumesc din inima kinderilor si Manuelei care fara sa stie m-au ajutat sa trec peste inca un 4 ianuarie greu si pustiu. Am petrecut frumos cu ei si aproape am uitat ! As fi vrut sa ma duc la ea dar nu as fi gasitacolo  decat frig si ceata. Si as fi chinuit copii care altfel au avut o zi fantastica.
La Multi Ani mama! acolo printre ingeri. Sper din tot sufletul ca ti-ai gasit linistea! Mi-e atat de DOR.

bucatareala

Astazi am fost la mosie . Eva se simte tare bine acolo, scoate din vagon jucarii vechi duse acolo din cauza lipsei de spatiu si se joaca cu ele ca si cand le-ar vedea si avea intaia oara. Calin nu intelege inca nimic. Se uita cu o moaca foarte mirata la noi si plange cand oboseste.. plange rau de tot, guita spunem noi.
In fine, in timp ce se juca si ne dadea tarcoale, Eva a spus... a'aaaaa si eu amavut odata un accident. In timp ce bucataream.... am ...' si nu a mai apucat sa spuna nimic pentru ca ne-a vazut pe noi doi razand, hohotind... auzi.. bucataream. De-aia in dulapurile mele din bucatarie, unde recunosc e haos, uneori am impresia ca a trecut un taifun si nu mai e nici macar haos, e altceva, un cuvand care nu cred ca exista. Pentru ca Eva bucatareste dom'le si varsa capacul de la miere peste sare!!!!!!!!!!!!!!!!care se varsa pana la ultima faramita . E las ca pun eu lacate si capcane sa vedem cine mai bucatareeste in casa asta !.

4 luni... de patru luni e Calin cu noi si nu mai suntem noi trei... trebuie sa schimb mottoul.
Calin e... o poveste galgioasa cu un tignal foarte puternic. Tine gura cascata, ii curg balele, trage parturi incredibil de puturoase, ragaie extrem de puternic si strange si trage de san... tipic masculin as spune.
Eva e in continuare distanta cu el dar ii pasa. Primul lucru pe care il spune cand vine de la gradi este 'Unde e Touluse ?'.... nu cred ca i-a spus Calin niciodata. Imi pare rau, mi-ar fi placut sa aleg ceva care sa ii placa ei dar nu putea sa punem numele copilului Mirel. Eva ma bate zilnic la cap sa o iau la pranz. Motivul? 'Mi-e dor de tine Mikiiii' Santaj ce pot spune?

"IMPULS"

Mirosea dimineata in casa, amestecat cu aroma cafelei.. unica la vremea aceea , nu cred ca aparuse Jacobs dar  era desigur cea mai buna. O aroma dulceaga amestecata cu aroma cafelei fierbinti ajungea pana la mine in dromitor, amintirea cred ca dateaza de prin liceu dar poate si un pic dupa. Am simtit o nevoie acuta si un impuls coplesitor  sa imi cumpar un deodorant  si sa recreez atmosfera aceea care imi dadea confort si siguranta. Am reusit in parte, de cateva zile sa aduc aici, in casa asta care mi-e atat de straina, mirosul care era ... ACASA. 

Uit. Pe zi ce trece uit tot mai multe. Ma uit cu Eva la Tarzan si as putea jura ca nu am mai vazut desenele astea niciodata. Astazi am avur o programare la un consult de rutina si desi am citit clar mesajul care indica sediul din Dorobanti m-am dus in Romana in sediul din Enescu. Apoi in autobuz am vazut la gatul unei fete o esarfa frumosa frumoasa cu fluturi si mi-am spus "ce esarfa frumoasa... fluturi albastri... mi-ar placea".. apoi un minut mai tarziu am realizat ca am avut exact esarfa aia si imi placuse enorm cand am luat-o dar pentru ca nu ii luasem si mamei m-am simtit vinovata si nu am purtat-o si apoi i-am lasat-o ei la gat gandidu-ma ca tot timpul umbla cu gatul vraiste si tusea pe masura, macar pe lumea cealalta sa ii fie mai cald.
In fine, ideea este ca uit. Si in perioada asta nici nu pot sa mai inghit cantitati astronomice de ceaiuri si tincturi. sper sa nu ies cu Altzaimer din aceasta sarina... nici dupa prima nu m-am mai simtit cu toti neuronii lucrand in gasca.
In alta ordine de idei ploaia asta imi da de furca pe partea de logistica, parc si iesire afara. Sambata am prins un crampei de soare si am plecat ca fetele pana la piata : eu pe jos, Eva pe bicicleta. Se descurca bine ce pot spune, doar ca ma rapun trotoarele si denivelarile cand trebuie sa tarasc fieratania. Si nu in ultimul rand sa o pazesc cat mai culegea Eva o frunza, analiza un melc sau o rama. Am plecat dupa rosii si lapte si dupa o ora jumatate nu ajunsesem la piata, aveam sacosele pline si eu nu mai puteam traversa cu Eva agatata de cordonul meu si tragand bicicleta asa ca am apleat la colacul de salvare care ne-a asteptat strategic la intrarea in piata.. cu masina desigur. Ma intreb in continuu .... cum se descurcau parintii nostri fara acest mijloc de locomotie fantastic care este masina ? CUm reusea mama sa ma tarasca pe drum care daca ma gandesc acum, era destul de lung, cu tot cu sacosele umplute la piata ? Cum ? CUm ? MIster total.
Eva lipeste niste stikere cu fulger & amicii pe un caietel. Am reusit ! nu sa o conving sa nu mai lipeasca in casa ci sa avem aproximativ toate zonele vizate de ea pline de lipiciuri. Geamurile am reusit sa le curat desi trebuie sa recunoasc ca stikerele de la Cora au dat dovada de existenata unei substante extrem de puternice si care lasa o dura lipicioasa si neclaicioasa. Si nici stkerele de la Kemy curiosul nu au fost mai prejos. IN rest au iesit si cele de pe mobila si cele de pe parchet ( mai am 2 :)
Azi nu am avut chef de joaca si am privat-o de foarta multa atentie asa ca am sa incerc sa recuperez la culcare cu o portie de "gad"i-ma-la" si niste declaratii infocate cu "te iubesc": mult, cam atat, cam asa, cam cat ursu'cat cat e pisi, etc. Apropo de pisi, Tibi a reusit sa gaeasca una 99% identica si... surpriza.. Eva nu doarme cu ea, nu o cara peste tot.. nu mai e Pisite.

De fiecare data cand deschid blogul o vad si mi se face dor si plang, Doamne mi-e parca tot mai greu ccand imi dau seama ce dor imi este de ea. Ma straduiesc sa imi spun ca viata merge mai departe, Eva imi demostreaza day by day asta si totdi.... imi lipseste atat de mult incat mi se face rau fizic cand smt golul ala care incepe in stomac si imi umple sufletul. Greu, foarte greu, mi-e atat de DOR. Niciodata nu mi-a fost atat de dor. Eu sunt genul de om care se ataseaza de lucuri, locuri, oameni mai mult decat trebuie si de cat este permis. Mi-era dor si cand trebuia sa plec vra de laa mare sau din vreo tabara paduchioasa. Intodeauna mi-a placut sa imi fac in locul inm care ma aflu un fel de confort, un loc cald care sa imi aminteasca de ... acasa cred. Acum insa nu mai e asa acasa, nu mai miroase a acasa, miroase a lacrimi si regrete. Lucrurile mamei sunt inca in sifonier, unele indesate, altele asezate... ma feresc de toti si le miros cu nesat pe ascuns, prabusita langa sifonier si cu sufletul tandari. Si imi umplu narile cu ce a mai ramas din mirosul pe care il ducea mama cu ea. Si 212 imi aduce aminte de ea. I-a placut la mine si i l-am luat o data eu, o data si l-a luat ea, alta data am facut jumate jumate cele 2 butelcute. I-am lasat acolo in cutia aceea de lemn o butelcuta pentru ca stiam ca ii placea atat de mult. Si nu stiu ce ii mai placea asa mult incat sa ii mangaie sufletul chinuit de frustrari si dorinte neimplinite. Nu prea stia sa se bucure de nimic sau aproape de nimic. La un moment dat isi dorea o geanta buna. Tata i-a luat cu mine intr-un an una de la Daniel RAy, era pe la inceputuri... a purtat-o pana s-am facut ferfenita ! Altceva nu stiu ce ii placea asa de mult. A murit dorindu-si sa manance niste mici, intrase la regim si o certam cand imi spunea de pofta ei. Si ii mai placea mirosul de la mare. Nu mai state de mult la plaja, soarele nu ii facea bine si se si rusina de obezitata ei, avea sutienul de costum tot timpul pe ea, si slipul, dar nu iesea la plaja. Am sa ii duc o punga cu nisip si o sticla de apa de mare de fiecare data cand ma voi intoarce de la mare. Acum cativa ani (ni buni) i-a adus lui mamaie o sticla de apa de 2 litri, adusa de la Costinesti pentru ca mamaie voia sa stie "cum e fa apa aia de va place voua asa.. "

Mamaie a gustat-o usor si nu a fost incantata. "Stati cu curu la soare, ce v-o fi placand asa nu stiu" " Haide bre vezi de treburile tale si lasa-ne pe noi".

A fost o femeie desteapta, mult peste oamenii din jurul ei, si imi dau seama ca nu i-am spus niciodata cat de mult apreciez asta., ne spunea si mama se ofusca.

Acum ca m-am mai jelit nintel ma duc sa spla Evboiu tusitor sa ii dau cele nspe kmii de siroape, tincturi, uleiuri siEva sa imi spuna " nu nu nu nu mai vreau , m-ai toxicat" !

Te iubesc mama !

A inceput! Cu regrete multe. Si cateva sperante. De sanatate mai ales. Mi-e teama sa ma mai gandesc departe. Mi-e teama de tot.

Eva creste si ma sperie uneori cat este de matura si cat de multe intelege. Are comportament de adult si mi-e teama sa nu ii rapesc din copilarie. Bunaoara a pierdut-o pe Pisite. Nu am reusit sa focalizam momentul disparitiei, nu stim unde a pierdut-o. A suferit tacut in primele zile, cu speranta ca poate o va gasi dar stia ca nu mai este pentru ca nu a plans, nu s-a trantit pe jos, nimic. Ca un om mare. Cateva zile mai tarziu la Gradi, Tibi a auzit-o impartasindu-i Amaliei, c o tristete de om mare "cred ca am pierdut-o pe Pisi". Dupa zile de cautari si ture pe la Real si ochi holbati la Info Clienti ( ce poti sa facei cand un om serios iti spune " Doamna nu va suprati, cred ca am pierdut aici o pisicuta... suspans... holbat.... suspans, in fine niste manute mici pe tejghea si un mot incapatanandu-se sa se ridice langa omul serios.... inca suspans.... compilare... inteleger.... ufff ... omul serios completeaza ... o jucarie de plus adica...aaaah da) am declarat-o pierduta definitiv si am trecut la compilat o poveste care sa nu fie nici tragica dar sa fie ferma. Si am spus ca Pisi era bolnavioara si cam batrana (din declaratiile anterioare ale posesoarei) avea un picior cam desirat, un ochi zgariat etc. S-a intalnit pierduta fiind cu Mosul care a luat-o in orasul pisicilor pierdute si cam batrane unde o craciunita draguta o hraneste, mangaie, joaca etc. Buun, Eva a inteles mesajul, apoi a inceput asa un soi de jeleala umana "mi-e dor de ea, vreau sa vina inapoi, o iubesc mult, etc. Pana cand intr-o zi mi-a spus "Asa cum ai pierdut-o tu pe Bunica Irina asa am pierdut-o si eu pe Pisi" Si nici eu nu o mai gasesc nicaieri. Si mie mi-e dor tare de ea!!.

Cautam desigur o pisite asemanatoare, nu ca nu avem in casa cel putin 10 aproximativ la fel dar ca ea "Nu va mai fi niciuna"(citat di Eva)

Deci greu inceput de an. Nu pot sa imi doresc decat sa pastram amintirile vii dar sa traim in prezent! Sa fim sanatosi si sa ne bucuram cand suntem impreuna. Si din nou sa nu uitam nimic.