De fiecare data cand deschid blogul o vad si mi se face dor si plang, Doamne mi-e parca tot mai greu ccand imi dau seama ce dor imi este de ea. Ma straduiesc sa imi spun ca viata merge mai departe, Eva imi demostreaza day by day asta si totdi.... imi lipseste atat de mult incat mi se face rau fizic cand smt golul ala care incepe in stomac si imi umple sufletul. Greu, foarte greu, mi-e atat de DOR. Niciodata nu mi-a fost atat de dor. Eu sunt genul de om care se ataseaza de lucuri, locuri, oameni mai mult decat trebuie si de cat este permis. Mi-era dor si cand trebuia sa plec vra de laa mare sau din vreo tabara paduchioasa. Intodeauna mi-a placut sa imi fac in locul inm care ma aflu un fel de confort, un loc cald care sa imi aminteasca de ... acasa cred. Acum insa nu mai e asa acasa, nu mai miroase a acasa, miroase a lacrimi si regrete. Lucrurile mamei sunt inca in sifonier, unele indesate, altele asezate... ma feresc de toti si le miros cu nesat pe ascuns, prabusita langa sifonier si cu sufletul tandari. Si imi umplu narile cu ce a mai ramas din mirosul pe care il ducea mama cu ea. Si 212 imi aduce aminte de ea. I-a placut la mine si i l-am luat o data eu, o data si l-a luat ea, alta data am facut jumate jumate cele 2 butelcute. I-am lasat acolo in cutia aceea de lemn o butelcuta pentru ca stiam ca ii placea atat de mult. Si nu stiu ce ii mai placea asa mult incat sa ii mangaie sufletul chinuit de frustrari si dorinte neimplinite. Nu prea stia sa se bucure de nimic sau aproape de nimic. La un moment dat isi dorea o geanta buna. Tata i-a luat cu mine intr-un an una de la Daniel RAy, era pe la inceputuri... a purtat-o pana s-am facut ferfenita ! Altceva nu stiu ce ii placea asa de mult. A murit dorindu-si sa manance niste mici, intrase la regim si o certam cand imi spunea de pofta ei. Si ii mai placea mirosul de la mare. Nu mai state de mult la plaja, soarele nu ii facea bine si se si rusina de obezitata ei, avea sutienul de costum tot timpul pe ea, si slipul, dar nu iesea la plaja. Am sa ii duc o punga cu nisip si o sticla de apa de mare de fiecare data cand ma voi intoarce de la mare. Acum cativa ani (ni buni) i-a adus lui mamaie o sticla de apa de 2 litri, adusa de la Costinesti pentru ca mamaie voia sa stie "cum e fa apa aia de va place voua asa.. "

Mamaie a gustat-o usor si nu a fost incantata. "Stati cu curu la soare, ce v-o fi placand asa nu stiu" " Haide bre vezi de treburile tale si lasa-ne pe noi".

A fost o femeie desteapta, mult peste oamenii din jurul ei, si imi dau seama ca nu i-am spus niciodata cat de mult apreciez asta., ne spunea si mama se ofusca.

Acum ca m-am mai jelit nintel ma duc sa spla Evboiu tusitor sa ii dau cele nspe kmii de siroape, tincturi, uleiuri siEva sa imi spuna " nu nu nu nu mai vreau , m-ai toxicat" !

Te iubesc mama !