Nu am prims vremea Cenaclului Flacara dar am convingerea ca as fi fugit la vremea aceea de acasa pentru a ma alatura celor multi. Si desi uneori am avut dubii cu privire la verticalitatea personajului in fata vremurilor si trendurilor politice, recunosc ca ma ravaseste intodeauna poezia lui... asta daca nu este Ruga pentru partinti sau Basarabia pe cruce la care plang in hohote.
Odihneasca-se in pace !

Cînd dulci colinde cad
Simţim nevoia vie
De-o casă, de un brad
Şi de copilărie.

Afară-i iarnă grea
Ninsoarea e albastră
Iar noi ne vom juca
De-a toată viaţa noastră.

Pe geamuri mîini de sloi
Îşi ţes în gheaţă iara
Noi ne jucăm de-a noi
Şi de-a copilăria.

Ninsori pe care bat
Şi focul mai tresare
Şi am adus un brad
Şi i-am cerut iertare.

Ne aşezăm pe jos
Un fel de plîns ne pierde
O, brad, o, brad frumos,
Cu cetina tot verde.A
tîtea-nstrăinări
Şi inutile toate
Ni-i dor de adevăr
Şi de intimitate.
Copii, copii frumoşi,
Prefaceţi-vă bine,
Că-l aşteptaţi pe Moş
Şi credeţi că şi vine.

Hai, Moşule, apariS
ă-ţi cînte vechiul nume
Copii cu ochii mari
Privind în altă lume.

Se arată timpul cînd
Din epoca săracă
Un om pe Moş jucînd
Devine ce se joacă.